Nici eu nu mai ştiu ce simt. Totul e doar un mega amalgam de idei, gânduri, sentimente. Totu-i ambiguu si abstract. Prea mult „mister” în treaba asta. Eu tot încerc să descurc iţele, ca apoi să le aşez frumos, să le pun în ordine, să am grija să nu se mai încurce. Doar că nu-mi iese! Parcă mai mult se încurcă totul.
Azi nu mai îmi pasă de altcineva, ci doar de persoana mea. Azi e despre mine. Postarea asta e despre mine, fără niciun pic de egoism.
Ştiu că, drag cititor, ţie ţi se pare neclar ce scriu eu aici, dar te înţeleg! Nici mie nu îmi e prea clar! Dacă se întâmplă cumva să cunoşti un mod de a scăpa de confuzia asta, spune-mi-l, te rog.
Mă simt pustiită, părăsită, abandonată şi n-am ce să fac să-mi treacă. În sufletul meu e iarnă de multă vreme. Oare va exista cineva în iarna asta care să fie lângă mine?...
-A.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu