Comă

I lit my pain on fire

And I watched it all burn down

Now I'm dancing in the ashes

And there's no one else around

Cause I wanna be apart of something

This is just a story of a broken soul

          Interesant cum orice lucru, cât de mărunt ar fi el, îmi poate schimba starea... Îmi doresc doar să fie totul bine, să mă simt în siguranţă, să nu-mi mai fie teamă că cine ştie ce se poate întâmpla.
          Nu ştiu de ce îmi pasă de anumite persoane de care nu ar trebui să-mi pese... Într-un fel „ţin” la oamenii respectivi, dar nu îmi dau seama de ce... Nu îi iubesc. Nu îi plac câtuşi de puţin! Îi urăsc! Nici ei nu prea mă simpatizează prea mult... Atunci?
          Mi se pare totul atât de complicat... Postarea asta e despre mai multe, în caz că nu înţelegeţi. Nu că menţiunea asta clarifică ceva pentru voi, dar e în regulă... Fiindcă, sincer, nici eu nu ştiu ce simt, ce să mai cred. Zici că sufletul e în comă. Cel puţin nu mă mai doare şi corpul... Ar trebui să mă bucur? Cel puţin pot încerca să mă reapuc de sport şi dacă nu voi mai fi nevoită să renunţ, poate mă va ajuta, măcar atât.

-A.