Iată că am un blog nou, un punct de unde să o iau de la capăt; un refugiu; un loc numai al meu, unde îmi doresc să strâng şi să păstrez lucrurile frumoase (fiindcă totuşi există şi lucruri frumoase în viaţa mea).
Am revenit aici, pentru că, din câte se pare, nu pot sta prea mult timp departe de ceea ce înseamnă blogosferă. Am avut multe încercări de a reveni, toate eşuate. Mai puţin asta. De data asta vreau să rămân aici, fiindcă de acum începe greul. Îmi doresc să-mi fi găsit locul potrivit pentru gândurile mele, pentru ceea ce simt...
Între timp, de când părăsisem blogosfera, m-am schimbat. Ori, mai bine zis, împrejurările şi situaţiile prin care am trecut m-au schimbat, fiindcă tu ca om nu ai cum să te schimbi aşa, singur, că asta vrei tu. Nu, sunt mulţi factori care te pot schimba, dacă stai bine să te gândeşti. Şi mi s-au întâmplat multe - mai rele, şi mai rele... Dar, slavă Cerului, am trecut peste toate. Şi câte mă mai aşteaptă încă, oho! Nu caut milă, dar având în vedere că acest blog reprezintă o parte din viaţa mea, consider că e ok să vorbesc şi despre astfel de lucruri.
Cum ziceam, de aici începe să fie tot mai greu, mi se pare. În aceste momente văd totul atât de trist, de rece, de pustiu. Vine toamna, coşmarul meu cel mai mare din mai multe puncte de vedere. Toamna mă deprimă îngrozitor. Tocmai de aceea am ales pentru blog o temă de toamnă, ca să fie în concordanţă cu sufletul meu. E frig în suflet. Şi nu e nimeni aici.
Apoi va veni iarna... Nu vreau să fiu iar singură. Vreau să fie cineva aici...
Acel cineva. Dar eu aştept şi tot nu apare.
Am deschis acest blog într-un moment când am impresia că totul se prăbuşeşte pe mine şi nu am cum să scap. Aşa mă simt acum şi nu ştiu cum aş putea schimba asta, acum. Scrisul reprezintă un fel de evadare pentru mine, tocmai de aceea mi-am redeschis un blog. Ce urmăresc este să cunosc oameni noi, să învăţ lucruri noi şi să-mi împărtăşesc gândurile mele cu cititorii.
